Ing. Narcis GAIDARGIU •
Decapotasem habitaclul.
Vremea ținea cu noi, era soare și-un vânt călduț, tocmai bun pentru Regata Halloween, scopul întâlnirii de azi, pe oglinda lacului Techirghiol.
Pe șoseaua aproape liberă, de weekend târziu de octombrie, auzeam fornăind cele câteva sute de cai putere supraalimentați ai bolidului 911.
Erau deja orele prânzului când am ajuns în parcarea clubului. Am scos cheia din contact, m-am uitat o clipă în urmă. Ieșeau aburi de sub capota Megane-ului meu, la volanul căruia, când am șosea liberă, mă simt ca într-un 911.
În bucătăria amenajată în aer liber, două focare cu lemne munceau la pregătirea pastelor carbonara, pentru care sosul mai avea cinci minute până să fie dat gata. Fasolea cu ciolan afumat, gătită de „Mihaela, dragostea mea” – citat din Nicu, Țuica de Pitești Brand Ambassador – trona din două cratițe aflate pe masă.
Țuica de Pitești își aștepta mușteriii. Nu vă speriați, vă rog să excludeți posibilele gânduri privind aspectul imoral al acestei probleme. Pe țărm, câteva zeci de adulți, cărora conținutul acelei sticle le era destinat, așteaptau de multe ore și mai aveau de așteptat sportivii aflați în competiție. Nu-i ușor, e totuși sfârșit de octombrie.
Pe lac se desfășura de acum a doua regată.
Simțeam nevoia să mă leg ca Ulise de catargul din apropiere, ori să-mi torn ceară ca tovarășii săi, încât să nu mai simt ademenitoarele voluptăți ale prefacerilor culinare aflate în progres.
Am depășit cu greu spațiul bucătăriei, învăluit în aburi, arome senzuale și vrăji și, cântec de sirene.
În micul spațiu ce delimita curtea de plajă, pe dreapta, câțiva baloți de paie așezați în gradenuri, găzduiau mai multe zeci de dovleci și coceni multicolori de porumbi, de care se făcea vinovat sponsorul, George Bădilă. Era punctul central de atracție. Cei mici îl escaladau, iar pentru cei mari, logiiic, era cel mai bun loc pentru selfie. Alături, masa celor mici, dulciuri, sucuri și chipsuri. Nu, fără chipsuri. Se terminaseră.
După masă ne aștepta o altă surpriză dulce, plăcinta cu dovleac a Andradei. Din recolta lui George, evident.
Dinspre lac, vântul ne aduse ceva zarvă. Am înaintat către ponton. Se apropiau câștigătorii regatei în desfășurare. La cârmă, Tavi Țacu, comodorele clubului. Nu prea era vorbăreț, încă nu-și ieșise din concentrarea competițională. S-a uitat în urmă către ambarcațiunea concurentă, vorbind mai mult către sine:
- Le-am dat o baliză…
La ceva vreme după, a ajuns la cheu și echipajul Academiei Navale.
Doar ce se terminaseră calificările.
… a venit momentul rundei a doua, adversarii au fost stabiliți prin tragere la sorți, la fel s-a decis ordinea la start și ambarcațiunea atribuită fiecărui echipaj.
Cele două veliere, au pornit spre linia de start. Tridente-ul Lui Marcel luă în scurt timp un avans considerabil. Glisa strâns în vânt. Briza se întețise, iar la baliză, într-o manevră de ampanare, echipajul condus de Lucia Lavru, nu a reușit să mute rapid greutatea pe celălalt bord, ambarcațiunea s-a înclinat puternic, nu au putut să se temporizeze și redresarea nu a mai fost posibilă. S-au răsturnat. Apa nu era prea adâncă, catargul se proptise în solul mâlos de pe fundul lacului, iar manevra derivorului, nefiind blocată în crocodil pentru a nu glisa în interior la posibilele răsturnări, a lungit timpul de redresare.
Pe cealaltă ambarcațiune, Marcel Hurmuzache și echipajul său au decis să dea un mănunchi de mâini de ajutor colegilor naufragiați și au abandonat cursa. S-a desprins de la mal ambarcațiunea de salvare, manevrată de Ionuț Carsic. Gulbin Amet a pornit solidar și solitar la bordul unui caiac. Între timp, echipajul Luciei, a reușit să repună pe poziție velierul, dar pierduseră cârma, așa încât vântul îi îndrepta către malul opus, dinspre Eforie. Au dat jos velele și s-au înarmat cu pagaie. Într-un târziu, au reușit să facă acuplarea și, într-un și mai târziu, au ajuns teferi la cheu. Vopseaua de pe fețe, a rezistat! Putea să înceapă petrecerea.
După ce ambarcațiunile au fost trase pe țărm, oamenii și-au schimbat hainele ude, iar unde a fost cazul, câte-o aspirină a intrat în lucru.
Ne-am adunat cu toții în jurul focului, în zăngăt de capace și ceaune.
Pastele, de nota zece, au fost completate de senzaționalul sos preparat de Jarryd, Junior Chef la Pablo Honey în Melbourne, Australia.
Melbourne, Australia. Pablo Honey, de la minutul 4:18
Desertul… fabulos! Nu-mi amintesc să fi văzut vreo felie de plăcintă cu dovleac, rătăcită la final pe mese.
Ziua competițională s-a încheiat, cum altfel, pe podium.
O zi plină, o zi cu de toate și-un Halloween avant la lettre, de poveste.
Foto & Video: Narcis Gaidargiu
Postprocesare: Victor & David Gaidargiu
Drepturi exclusive de publicare: Clubul Nautic Român©
Sursa video YouTube: The Hungry Athlete, Lamb Neck Rub in Melbourne, Australia
