Andreea Mihăescu ●
În a doua săptămână din luna mai, doi ochi căprui, priveau timizi către poarta bazei nautice din Techirghiol. Ne-am simpatizat de la prima vedere, însă nu mă așteptam să îi regăsesc și a doua zi, tot acolo. Au trecut două săptămâni în care ne-am întâlnit aproape zilnic…Am numit-o Negruța și încercam să o ademenim cu mâncare la poarta bazei, dar nu am reușit… Era speriată… își lăsa urechile pe spate și își mișca coada bucuroasă, însă în același timp o ținea ascunsă. O hrăneam și ne jucam, acolo unde ne permitea. Într-o zi am găsit-o acompaniată de o mogâldeață nici albă, nici crem, cu nas maro și ochii galbeni. Un zbenguit, care nu stătea locului două secunde. Sărea, lătra, alerga, lingea, bălea, nu avea rețineri. Era hotărât! Voia companie, mâncare și o căsuță. Pe el l-am botezat Azorică!
Au devenit de nedespărțit și și-au ales familia! Clubul Nautic Român le-a devenit cămin! Bucuroși au întâmpinat fiecare membru, zilnic. Ne-au acompaniat la antrenamente, împiedicându-se printre picioarele noastre când căram ambarcațiunile spre rampa de lansare, ne-au supravegheat vigilenți de pe debarcader fiecare mișcare, păzeau cu simţ de răspundere baza când eram pe apă și ne-au arătat noi tehnici de înot. Nu era zi în care să ne întoarcem de pe apă și să nu îi găsim dormind pe bărci. Ne-au însoțit la toate sesiunile de alergare pe faleză și au fost alături în toate activitățile pe care le-am desfășurat în acest sezon. Ba chiar au fost prezenți pe plajă și au apărut alături de noi în pozele de la focul de tabără organizat în ultima seara a Regatei Internaționale Cupa Dobrogei.
Au învățat să sară gardul si să doarmă în curte. Își păzesc casa!
Activitatea noastră la bază e pe final, anul acesta, dar familia nu se abandonează, așa că vă propun ca atunci când aveți drum prin oraș să faceți o scurtă oprire pentru a îi vizita pe Negruța și Azorică! S-ar bucura enorm să vă vadă și sunt convinsă că o mână de oase, resturi de mâncare, boabe, lapte sau apă caldă le-ar prinde extrem de bine !
