Video

Ceremonial pentru comemorarea yachtmanului erou Mircea Gressianu

Contraamiral de flotilă (rez) dr. Ion CUSTURĂ

12“Valul este dorul mării de a săruta ţărmul” – Lucian Blaga

A trebuit să treacă o jumătate de secol până când unui om dedicat trup și suflet sportului cu vele, Mircea GRESSIANU,să i se recunoască jertfa supremă pentru yachtingul românesc și să i se cinstească memoria printr-un ceremonial nautic organizat pentru prima dată în România și în lumea sportului cu vele din țară.

 

„Nu este nimic mai ispititor, încântător şi înrobitor decât viaţa pe mare” – Joseph Conrad

Ideea organizării acestui ceremonial de comemorare, pentru prima dată realizat la o astfel de scară şi conformitate cu ritualurile practicate de corpurile profesionale ale marinei civile şi militare din ţările nord-atlatice, a fost creionată în Consiliul Director al Clubului Nautic Român după ce pe 23 septembrie 2015, Tribunalul Constanţa, admiţând cererea lui Emilian Gressianu, în calitate de frate şi unic urmaş, “… îl declară mort pe yachtmanul Mircea Gressianu în urma incidentului de navigaţie relatat a se fi întâmplat la data de 27 mai 1966, în largul Mării Negre, în zona costieră a Municipiului Constanţa, în cadrul unei manifestări sportive”. O importanţă decisivă în luarea acestei decizii de către instanţă, a avut-o şi mărturia depusă sub jurământ de nonagenarul contraamiral în retragere Petre Zamfir, la vremea producerii evenimentului fiind preşedintele Comitetului de cursă al regatei, dar mai ales un document ultrasecret, eliberat la cererea Tribunalului de către Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, de la Piteşti, extras din fodurile de arhivă ale Comandamentului Marinei Militare şi Brigăzii 4 Grăniceri, din anul 1966 (Dosar 2736/1966), care inserează informaţii despre dispariţia a doi concurenţi din Bucureşti participanţi la o regată pe mare, fără a li se specifica numele.

420160527-DSC_1416

 

 

 

 

 

 

Astfel, cu pregătirile de rigoare, mobilizare şi sprijin obţinut de la instituţiile şi organizaţiile partenere şi un comperaj profesional, având la bază texte specifice unor astfel de manifestări, practicate de corpurile de marină comercială şi militară din SUA, pe 27 mai, am onorat memoria marelui dispărut Mircea GRESSIANU, yachtmanul înfrânt eroic în lupta cu destinul în cursul unei furtuni apărută din senin, pe Marea Neagră.

„Marea nu a fost niciodată prietenoasă faţă de om. Cel mult, a fost complice la neastâmpărul umanităţii” – Joseph Conrad

Evenimentul comemorativ, pregătit de Clubul Nautic Român, a marcat trecerea a cincizeci de ani de la producerea dramaticului eveniment în care s-a pierdut pe mare echipajul component al Lotului Național la Clasa FD (Flying Dutchman) Dan Ciocoiu/ Mircea Gressianu (cel din urmă fiind singurul dintre cei doi sportivi al cărui deces a fost recunoscut oficial, până acum, de autoritățile române). La vremea respectivă tragedia a fost ținută sub tăcere de coordonatorii sportului românesc sub presiunea Securității Statului, orice mediatizare sau furnizare de informații verbale ori scrise fiind interzisă de autorități. Tragica întâmplare, ce a avut loc în timpul Regatei Cupa Mării Negre, coordonată de Comandamentul Marinei Militare și organizată la peste 6 mile maritime în larg, travers de Constanța, în largul Portului Tomis, a generat și decizia de suspendare a competițiilor naționale de yachting pe mare.

 1

„Oricine poate ţine cârma atunci când marea este calmă” –  Publilius  Syrus (85–43 î.Chr.)

Potrivit datelor consemnate şi în Hotărârea redactată de Tribunalul Constanţa, yahtmanul Mircea Gressianu a dispărut în largul Mării Negre, în zona costieră a Municipiului Constanța, în după amiaza de 27 mai 1966, în prima zi de competiție la Regata ‘Cupa Mării Negre’, eveniment patronat de Marina Militară. El era component al lotului național al României la Clasa Flying Dutchman (FD) și legitimat la secția de yachting a Clubului Sportiv Progresul — București. La finalul cursei, care a luat startul din zona Portului Tomis, către larg, travers de Municipiul Constanța, paralel cu țărmul, a fost semnalată organizatorilor lipsa echipajului compus din Mircea Gressianu și Dan Ciocoiu. Dispariția de la bordul navei a avut loc în timp ce ambarcațiunea se afla în apele teritoriale românești și s-a presupus că aceasta a fost avariată din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile (furtună cu vânt puternic).

Pe data de 28 mai 1966, în jurul orei 5,00, un avion Aviasan a pornit în căutarea bărcii, în zona de frontieră, dar fără rezultate. În jurul orei 7.00, Nicolae Calcan, antrenor și oficial al cursei, a obținut aprobarea de a ieși cu o navă în căutarea celor doi dispăruți. A fost găsită numai barca, travers de Capul Midia. După două zile, operațiunile de căutare și salvare au fost întrerupte.

1011

 

 

 

 

„Pe mare oamenii îşi arată adevărata faţă” – Herman Melville

Ceremonialul, oficiat pe data de 27 mai 2016 pe mare, undeva la travers de portul Tomis, aproximativ pe locul de start al Regatei ”Cupa Mării Negre”, ca gest reparatoriu a jertfei lui Mircea Gressianu pentru yachtingul românesc, a fost împlinit  prin prezenţa inginerului Emilian GRESSIANU, membru al Clubului Nautic Român, fost velist şi sportiv de performanţă, component al Lotului Naţional la Clasa Finn, multiplu campion naţional şi balcanic, fratele lui Mircea GRESSIANU și a contraamiralului în retragere Petre ZAMFIR, cei doi evocând dramatiosmul întâmplărilor petrecute în timpul acelei regate. La realizarea evenimentui au raliat cu un deosebit entuziasm susținători de marcă ai sportului cu vele: Liga Navală Română reprezentată de căpitanul de lungă cursă Laurențiu MIRONESCU, cel care a şi participat cu  nava ”EGIR” pentru organizarea ceremonialului, Garda de Coastă ce a pus la dispoziție vedeta de patrulare ”RODMAN 2003”, Agenţia Română pentru Salvarea Vieţii Omeneşti pe Mare (ARSVOM) – cu şalupa de salvare SAR ”TOPAZ” şi Respiro Underwater Research Society cu şalupa de scafandri ”ZEFIR”.

20160527-DSC_1432

„Marea nu are alt rege decât pe Însuşi Dumnezeu” – Dante Gabriel Rossetti

Ziua a fost însorită, dar cu un vânt și val puternic de nord est și cu o mare de gradul patru, resimțită bine la bordul ”EGIR” care a molat legăturile la orele 12.45 și a dublat geamandurile cardinale la  ieșirea din portul Constanța la 13.30. Marea parcă amintea de condițiile grele de desfășurare a regatei fără întoarcere pentru Mircea Gressianu. Cele patru ambarcațiuni au raliat o formație strânsă de front la tribord cu ”EGIR” drept navă directoare, comandată de Laurențiu MIRONESCU,  la aproximativ patru cabluri travers de portul Tomis, în dreptul ”Crucii Marinarului Român” de pa faleza Cazino Constanța. Cu pupa spre faleză și cap compas nord est toate cele patru ambarcațiuni având la bord membrii ”Clubului Nautic Român”- copiii și părinții acestora, reprezentanții LNR, alți invitați de onoare și reprezentanții mass-media locală și centrală, au început ceremonialul propriu-zis în jurul orelor 14.30. Parcă marea s-a mai liniștit când navele s-au grupat pentru derularea ceremonialului, ca semn că solemnitatea momentului a avut rezonanță până în adâncuri. Adunați ”strâns” la pupa navei ”EGIR” membrii comitetul de inițiativă, după intonarea imnului național al României, au dat citire pe rând unor texte cu o rezonanță înnălțătoare pentru momentul acesta: ”Rugăciunea marinarului”- actorul Lică GHERGHILESCU; ”Comemorare pentru un navigator: Mircea GRESSIANU” – prof. Dan MIHĂESCU și ”Ultimul cart”- subsemnatul, contraamiral de flotilă (rez) dr. Ion CUSTURĂ. După declamarea fiecărui text s-au bătut trei, respectiv patru duble cu clopotul și au fost date semnale cu sirenele navelor componente ale cortegiului comemorativ. Ceremonialul a fost încheiat prin lansarea la apă a unei ”ancore de flori” de către ing. Emilian GRESSIANU, asistat de prof. Stelian MARINESCU. De pe mal, nonagenarul contraamiral în retragere Petre ZAMFIR a dat onorul celui dispărut de lângă Monumentul ”Crucea Marinarului Român”, unde a asistat solemn la gestul reparatoriu pentru cel considerat de noi erou al sportului cu vele – Mircea GRESSIANU.

56

 

 

 

 

 

„Cel care vrea sa înveţe să se roage, trebuie să călătorească pe mare” – George Herbert

După terminarea activităților pe mare și revenirea ambarcațiunilor în porturile de reședință, invitații și participanții s-au reunit la Baza Nautică Techirghiol a Clubului Nautic Român.

  • Redăm în continuare textul Ceremonalului de comemorare nautică:

7

RUGĂCIUNEA MARINARULUI

(Psalmul 23 versiunea nautică)

Domnul este skiperul meu şi alături de el nu voi eşua şi nu voi rămâne în derivă, niciodată. Cu El navig peste genuni neînchipuite şi prin ape întunecate. El mă pilotează prin canalele adânci orientându-mă după lumina Sfinţeniei Sale proiectată deasupra mea. El ține Jurnalul de bord al marelui meu voiaj. Deși navig prin uraganele vieţii fără fendere de protecţie nu mă tem de nici un pericol pentru că El mă însoţeşte. Dragostea și grija Lui îmi oferă adăpost. El pregătește un port sigur pentru mine, la capătul voiajului, în patria eternitatii şi am încredere că vânturile favorabile și marea calmă mă vor însoţi către întâlnirea cu Căpitanul Suprem în portul vieții veșnice.

El unge valurile uraganului cu ulei pentru ca nava mea să străbată marea cu calm. El cunoaște căile mării și puterea fiecărei nave lansate pe oceanul vieții. Compasul și timona Lui mă ajută să ţin drumul adevărat. El face să strălucească steaua ce luminează drumul spre malurile vieții nemuritoare. Sub ocrototirea Lui nava mea a supraviețuit primejdiilor pe uscat și pe mare, chiar dacă am fost atacaţi de pirați şi corsari, pe tot parcursul voiajului. Cu siguranță, lumina soarelui și a stelelor vor deschide cale lină voiajului meu către Portul Domnului nostru, unde-mi voi găsi tihna, pentru totdeauna.

 

9

COMEMORARE PENTRU UN NAVIGATOR

Colegi velişti, camarazi marinari, membri ai Clubului Nautic Român; Marea noastră familie comemorează astăzi  o jumătate de secol de când nu s-a întors din ultima sa cursă pe mare, fratele nostru Mircea Gressianu. Este o onoare pentru mine ca astăzi, să stau alături de fratele său Emilian, pe puntea acestui yacht şi să aduc omagiu personalităţii sale, tânărul care alături de colegul său de barcă Dan Ciocoiu, printr-o dramatică întâmplare a căpătat dimenisunea atletului velist care şi-a jertfit viaţa vocaţiei sale sportive, din dorinţa de performanţă sportivă şi din colosală dragoste pentru mare.                                                                                                                                                                             Mircea Gressianu, a dispărut în largul Mării Negre, în zona costieră a Municipiului Constanţa, în după amiaza de 27 mai 1966, în prima zi de competiţii la Reagta „Cupa Mării Negre“, eveniment patronat de Marina Militară. El era component al lotului naţional al României la Clasa Flying Dutchman (FD) şi legitimat la secţia de yachting a Clubului Sportiv Progresul – Bucureşti. La finalul cursei, care a avut ca loc de start zona Portului Tomis, către larg, travers de municipiul Constanţa, paralel cu ţărmul, a fost semnalată organizatorilor lipsa echipajului compus din Mircea Gressianu şi Dan Ciocoiu. Dispariţia de la bordul navei a avut loc în timp ce ambarcaţiunea se afla în apele teritoriale române şi s-a presupus că aceasta s-a răsturnat din cauza condiţiilor meteorologice nefavorabile (furtună cu vânt puternic).

Ulterior, s-a încercat căutarea bărcii dispărute, însă, din pricina vântului extrem de puternic care a bătut toată ziua, de la est spre mal, nicio navă de salvare nu a putut ieşi în larg. În această situaţie, organizatorii au sperat că cei doi yachtmeni vor fi aduşi la mal de vânt şi curenţi, în cazul unei răsturnări a ambracţiunii sportive.

Martorii au relatat că în încercarea de a-i găsi, au fost trimişi sportivi pe mal, spre staţiunea Mamaia, în speranţa că-i vor recupera pe cei doi dispăruţi. În jurul orei 23.00, vântul şi-a schimbat direcţia spre vest, făcând astfel imposibilă ajungerea la mal a echipajului dispărut. Pe data de 28.05.1966, în jurul orei 5.00, un avion Aviasan a pornit în căutarea bărcii, în zona de frontieră, dar fără rezultate. În jurul orei 7.00, Nicolae Calcan, antrenor şi oficial al cursei, a obţinut aprobarea de a ieşi cu o navă în căutarea celor doi dispăruţi. A fost găsită numai barca, travers de Capul Midia. După două zile, operaţiunile de căutare au fost întrerupte.

Tot martorii au mai susţinut că după aproape un an, un comandant român de navă ar fi declarat că, în timp ce venea spre ţară, în apele internaţionale, a găsit un cadavru care avea o vestă de salvare cu un cârlig – specifică clasei de ambarcaţiuni sportive FD.

Pe 23 septembrie 2015, Tribunalul Constanţa a admis cererea formulată fratele, Emilian Gressianu, şi-l declară mort pe Mircea Gressianu în urma incidentului de navigaţie relatat a se fi întâmplat la data de 27 mai 1966, în largul Mării Negre, în zona costieră a Municipiului Constanţa. O importanţă decisivă în luarea acesteidecizii de către instanţă, a avut-o şi mărturia depusă sub jurământ de nonagenarul contraamiral în retragere Petre Zamfir, la vremea respectivă preşedintele Comitetului de cursă al regatei, dar mai ales un document ultrasecret, eliberat la cererea Tribunalului de către Centrul de Studii şi Păstrare a Arhivelor Militare Istorice, de la Piteşti, extras din fodurile de arhivă ale Comandamentului Marinei Militare şi Brigăzii 4 Grăniceri, din anul 1966 (Dosar 2736/1966), care inserează informaţii despre dispariţia a doi concurenţi din Bucureşti participanţi la o regată pe mare, fără a li se specifica numele.

În faţa instanţei de judecată s-a mai spus că, de la data naufragiului şi până în prezent, cei doi sportivi nu au luat legătura cu familia sau cu alte persoane cunoscute. “Având în vedere cele mai sus precizate şi ţinând cont de perioada de timp scursă de la momentul naufragiului – aproape 50 de ani – presupunerea că cei doi tineri nu au supravieţuit este îndreptăţită, au concluzionat judecătorii”.

Noi ne aflăm astăzi aici pentru a rememora acele dramatice momente şi a-l asigura pe Emilian Gressianu că memoria fratelui său va rămâne vie iar pilda sacrificiului său suprem pentru sportul cu vele, nu a fost zadarnică pentru urmaşi !

Vă rugăm să vă plecaţi capetele pentru un moment de reculegere:

Sfârşitul momentului de reculegere marcat cu 3 bătăi de clopot !

Urmează ceremonia Ultimului Cart !

20160527-DSC_1383

ULTIMUL CART !

Se spune în Biblie că odată, pe când Creatorul se afla alături de pescari, în barca lor, o furtună mare a pornit din senin iar pescarii s-au temut că se vor îneca. Domnul le-a amintit că doar prin credinţă se vor salva şi astfel s-a şi întâmplat, reuşind să supraviețuiască furtunii, prin credință. Aceeași situație se repetă în fiecare zi pe mare. Nu se cunoaşte vreun navigator, aflat în cursă pe mare, care să nu trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi ultima şi care să nu înţeleagă, de la începutul voiajului, că următoarea sa zi ar putea fi şi ultima, la bordul navei sale. Nu există marinar care să ştie unde-i va aşterne marea patul, în noaptea ce va veni. Nu este navigator care să nu-şi fi îndeplinit fiecare serviciu la bordul navei sale ca şi cum ar fi fost Ultimul Cart. Dar niciun marinar nu lasă aceste temeri să-l copleşească şi să-l domine în timpul voiajului, pe mare. El ştie că alături, la bord, îi sunt camarazii care-l ajută să ţină cursul corect la timonă pentru a termina cu bine cartul. Echipajul îi este familie şi unic suport pentru a mai supravieţui o altă zi, pe mare. Pe măsură ce fiecare zi se încheie marinarii notează în jurnalul de bord toate cele făcute şi marchează cu bătăi de clopot sfârşitul fiecărui cart, eternul martor ce taxează scurgerea timpului, pe mare.  Astfel şi noi onorăm astăzi memoria colegului nostru Mircea Gressianu cu o bătaie de clopot pentru a marca încheierea ultimului său Cart, pe mare, după o o lungă aşteptare de 50 de ani.

Serviciu îndeplinit Mircea Gressianu, găseşte-ţi liniştea sub giulgiul de ape, suflet neliniştit!  Suflet neliniştit ! A fost un lung voiaj pe mare și suntem mandri de tine, acum găseşte-ţi odihna sub giulgiul de ape, după ce am considerat că ţi-ai încheiat şi Ultimul Cart, servind drept model yachtingului românesc. Odihneşte-te în pace, în abisuri ! Este marcat momentul prin bătaia de clopot pentru predarea cartului! Se lansează la apă ANCORA de FLORI !

 

Foto: Ionuţ Ioniţă şi Paul Greavu

 
 

Canale TV







 
Translate »