Video

Mult așteptata croazieră, a avut loc.

de Stelian Marinescu

Încă de la începutul anului, elevii clasei de yachting de la Colegiul Național ,,Mihai Eminescu’’, așteptau cu nerăbdare promisiunea făcută de președintele  Clubului Nautic Român  , Dan Mihăescu de a face cu velierul de lux ,,Adornate’’, un voiaj de acomodare și practică. Tocmai când credeam că se va face, la Constanța a început o furtună care a transformat Marea Neagră într-un cazan care fierbea, pe un vânt ce trecea de 70 de km/ oră. Albastrul mării trecuse de la nuanțe de închis la albul spumei . Valurile se aruncau cu o furie de necrezut asupra stabilopozilor și făceau la impact explozii, din care apa  era împroscată pe zeci de metri. Proprietarii de nave din portul ,,Tomis’’ au avut două zile și două nopți de coșmar. Era aproape imposibil să stai în picioare pe o ambarcațiune, în port.

Panica era accentuată și de șuieratul vântului printre sarturile ambarcațiunilor. Nimeni nu a dormit în portul ,,Tomis’’ în aceste zile. Într-un final, vântul s-a oprit, marea a devenit albastră și netedă, iar navele din port s-au oprit din tangaj și ruliu. Au rămas pe plajă semnele trecutei furtuni : munți de scoici scoase la mal. Albatroșii și pescărușii, care se ascunsesară prin locuri numai de ei știute, s-au reîntors pe plajă la un festin neașteptat. Munții de midii și rapane au fost luați cu asalt de către păsările și câinii abandonați din Mamaia. Pare de nedrezut, dar câinii, abandonați au învățat să mănâce scoici și moluște.

Miercuri, 19 octombrie, când eram la o ședintă, sunt sunat de prietenul meu, Dan Mihăescu, care mă anunța că a doua zi, pe 20 octombrie, urma să ieșim cu ,,Adornate’’.Dau telefon la șefa mea, dna. director Camelia Ciurescu, să o informez și, totodată, să o rog să anunțe copiii să vină la ora două, pregătiți de marș. Aceasta însemna o ținută obligatorie, încălțări tip sport și o vestimantație care să facă față unui sezon de octombrie capricios. Sunt sunat înapoi de dna.Ciurescu, care mi-a relatat că, la aflarea veștii, elevii clasei a X-a B, au izbucnit în urale. Numai că, în ziua voiajului, pe data de 20 octombrie, sunt  din nou sunat de Dan Mihăescu, care mă anunța că sunt probleme . Nava pleca spre portul Agigea la iernat și nu ne putea aduce înapoi, la Constanța. Ne trebuia un autocar pentru a ne aduce copiii înapoi. Gândul m-a dus imediat la buna mea prietenă, dna.  Elena Frâncu, de la DJTS Constanța. I-am telefonat și i-am relatat problema mea. A înțeles pe loc și mi-a dat asigurări că mă va suna  în timp util. Ma simțeam vinovat și fără scăpare: promisesem, și nu mă puteam ține de cuvânt. Din experiența mea, știu că nu e bine să promiți ceva copiilor, și să nu te ții de cuvânt. Când credeam că totul se năruie, primesc telefon de la Elena Frâncu, care mă anunța că îmi rezolvase problema. Bucuros, îl sun pe Dan Mihăescu, care îmi promite că mă va aștepta cu autocarul, la acostarea din portul Agigea. Pe la unu și jumătate, plec de la liceu pe jos până în portul ,,Tomis’’ cu elevii. Bag de seamă pe drum că ,,peninsula’’ arăta deprimant. Mă molipsesc și eu de la elevi de  bună dispoziție. Vremea este de excepție : cca. 20 de grade iar vântul bătea dinspre uscat. Asta însemna că marea era oglindă. Când ajungem în port, echipajul navei ,,Adornate’’ ne aștepta la pasarelă. Ne-am îmbarcat în viteză și abia am reușit să facem câteva poze. Căpitanul ne-a urat bun venit la bord și a urmat instructajul privind folosirea vestei de salvare și regulile generale ale unei croaziere.. Căpitanul, pe nume Bogdan Iordănescu, a făcut o impresie bună de la început, prin ținuta marinărească de ,,firmă’’, limbaj elevat și profesionalism. M-am gândit că cei de la GSP S.A., proprietarii navei, știu să-și aleagă echipajele, prin competență și excelență.

Deodată simțim trepidația motorului, mirosul de motorină arsă în atmosferă. Nava se desprinde de la chei. Totuși furtuna care trecuse lăsase în urmă și efecte perverse. Hula și vântul puternic, adusese în port o mare cantitate de nisip și mâl. Dupa ce s-a desprins de la chei, ,,Adornate’’ s-a împotmolit într-o dună de nisip.  Au început procedurile de ieșire din impas conduse de comandantul navei, dl. Vasile Răceanu. Totul s-a petrecut în dreptul yachtului ,, Corsarul’’, care se afla la ancora în port. Din nefericire, a fost agățat muringul yachtului ,,Corsarul’’, care a fost întins. Nu era vreme de pierdut si dl.Răceanu a dat comanda de marș înapoi, apoi a plecat cu greutate inainte. După un timp, ,,Adornate’’ a început să se simtă în largul ei, datorită adâncimii generoase. Mi-am adus aminte că în portul ,,Tomis’’ nu s-au mai făcut ajustări de adâncime din anii 70’. Dacă un scafandru se scufundă, nu vede decât mâl, ,,morți’’, cabluri răsucite din oțel, uitate de toți cei care, vremelnic, au avut barcă în portul ,,Tomis’ și ce a mai aruncat Marina Militară în bazinul portului atunci când au venit la Ziua Marinei Române. O dragare ar fi dificilă, deoarece toate aceste relicve ar strica și cel mai bun șalandru. Buna dispoziție revine după ce dublăm farurile de ieșire din port. Ieșim în mare liberă și elevii de la,, Eminescu ‘’, simt emoția primei ieșiri în largul mării. Asta da, viață. Văd figuri de elevi radioase. Echipajul i-a adoptat din prima clipă. Toți au ceva de transmis noilor ,,cadeți’. Mă uit cu interes la elevi, să văd dacă există victime ale ,,răului de mare’’. Constat că nu există niciun elev cu simptome. Bravo ! Nu mă așteptam la o asemenea selecție. Dl. Comandant  Vasile Răceanu începe cu emoție să explice elevilor primele noțiuni de navigație. Are grijă să le spună copiilor că este absolvent de ,,Eminescu’’. Căpitanul vasului le explică elevilor primele noțiuni de corp de navă, elemente de navigație cu vele si motor și le urează novicilor să ajungă să piloteze in viitor propria lor navă de croazieră. Sunt scoase pe masă harțile de navigație, iar cursanții sunt numai ochi și urechi la vederea lor. Încetul cu încetul, uscatul se îndepartează și vântul se intensifică. Urmează partea cea mai frumoasă : se vizitează nava. Băieții vor să vadă motoarele, fetele vor să vadă civilizația de pe navă. Ochii curioși spionează cabinele de lux, salonul, bucătăria și toate celelalte dotări.Obiectivul cel mai interesant,  pare  să fie comanda. S-au familiarizat cu GPS-ul, harta electronică, radarul și pilotul automat.Trecuseră două ore și intrasem pe șenalul portului Constanța.

Noi am luat-o la sud, spre Agigea. Ne uităm cu interes la mișcarea navelor în port și la toată activitatea economică din acest sector. Le explic elevilor că activitatea din port este direct proporțională cu starea economiei românești. Între timp, soarele a lăsat urme pe obrajii tuturor participanților la voiaj. Câștigasem un bronz autentic de toamnă. Dar, mai mult, câștigasem, prin acumularea unor experiențe unice. La acostare, câțiva elevi, mi-au spus că această croazieră, a  fost cel mai frumos eveniment din viața lor. Acum, sunt sigur că vor să îl repete.

 
 

Canale TV







 
CLOSE
CLOSE